Terapie prin Regresie, Gestalt Terapie, Formare in Regresie, Aikido

Articole Gestalt Terapie

Ce este Gestalt Terapia

Există multe definiții ale Gestalt Terapiei în literatura de specialitate.

Putem porni de la explicarea cuvântul german Gestalt care înseamnă formă sau structură cu sens sau putem să ne uităm la ceea ce spunea fondatorul acestui curent când era rugat să definească într-un cuvânt Gestalt Terapia. Perls răspundea de obicei prin cuvântul Awareness care poate fi tradus prin numeroase cuvinte: conștientizare, prezenţă, atenţie extinsă, conştiinţă extinsă, dar niciunul din ele nu redă exact sensul complet.

Astăzi în gestaltismul francez se pune mai mult accentul pe Relație și Contact. André Moreau (2005) definea Gestaltul ca: ”o relație dată între un subiect și un obiect, o altă persoană, un lucru, un sentiment, etc. Este interacțiunea constantă la ”frontiera contact” dintre mine și mediul înconjurător”

Continuând seria definiților voi prezenta acum viziunea lui Gary Yontef (1993):

”Gestalt terapia este o terapie fenomenologic-existenţială fondată de Frederik (Fritz) şi Laura Perls prin anii ’40. Ea îi învaţă pe terapeuţi şi pacienţi metoda fenomenologică a stării de awareness, în care a percepe, a simţi şi a acţiona sunt distincte de a interpreta şi a te eschiva în atitudini preexistente. Explicaţiile şi interpretările sunt considerate mai puţin valide decât ceea ce este perceput şi simţit direct. În Gestalt terapie, pacientul şi terapeutul dialoghează, adică îşi comunică fiecare perspectiva lui fenomenologică. Diferenţele dintre perspective devin ţinta experimentării şi a dialogului continuu. Scopul pentru clienţi este de a deveni conştienţi de ceea ce fac, de cum fac un anumit lucru, de cum se pot schimba şi totodată de a învăţa să se accepte şi să se valorizeze pe ei înşişi.

Gestalt Terapia se axează mai mult pe proces (ce se întâmplă) decât pe conţinut (ce s-a discutat). Accentul se pune mai degrabă pe ce s-a făcut, gândit şi simţit într-un anumit moment decât pe ceea ce a fost, ar fi putut să fie sau ar fi trebuit să fie.”

Așadar Gestalt Terapia este interesată mai degrabă de modul în care ne apar lucrurile ca fenomene decât de definiții și înțelegeri preexistente. Accentul se pune pe relația dintre Terapeut și Client, pe contactul autentic dintre cei doi și pe modul în care ei reușesc să creeze un spațiu sigur necesar vindecării. Este mai important ca să fim conștienți mai întâi de noi și de modul în care funcționăm și nu să ne grăbim imediat să găsim soluții și rețete de a schimba ce considerăm noi că nu este bun în legătură cu noi. Transformarea este un proces care se întâmplă natural în momentul în care există condițiile potrivite pentru creștere, similar cum o plantă va crește de la sine dacă i se oferă un sol fertil, cantitatea de apă și de soare de care are nevoie și un mediu primitor.

Avantajul unei definiții este că reușește să sintetizeze în câteva cuvinte esența unui lucru și în funcție de capacitatea celui care a elaborat definiția ea poate reda mai mult sau mai puțin din obiectul real. Neajunsul ei este că odată cu abstractizarea necesară ea stinge o parte din viața ce caracterizează entitatea descrisă. În acest caz ea poate fi folosită corect cel mult pentru o înțelegere intelectuală și de obicei are însemnătate pentru cei care deja au alipit noțiunii și experiența lor practică, oferindu-le diverse ancore de accesare sau o hartă mentală a ceea ce este de fapt acel termen. Credința mea este că oricât de bine am descrie un concept și oricât de bogat ar fi vocabularul unei limbi, pentru a-l cunoaște cu adevărat este nevoie să-l trăiești, să-l experimentezi, să intri în contact direct cu el, folosindu-ți pe lângă funcțiile cognitive și cele 5 simțuri, dublate desigur de funcția emoțională și de valențele sufletești.

Prima dată când am luat contact cu Gestalt Terapia am fost foarte entuziasmat să descopăr o disciplină în care mă simțeam acceptat și în care erau prezente valori importante mie, care-mi serveau ca repere în viață, cum ar fi: liberate, respect, autenticitate, corectitudine. Nu exista cuvântul trebuie, fiecare avansa în propriul ritm. Părea un vis frumos. Apoi am descoperit că pentru a evolua era nevoie nu doar de ‚hrănire’, dar și de granițe și limite, este necesar să-mi asum și responsabilitatea pentru acțiunile mele și câteodată procesul putea fi și frustrant. Visul se transforma în ceva real. Aveam nevoie ca lucrurile să aibă un sens și mi-am dat seama că pentru a aprecia claritatea este nevoie înainte să trec prin confuzie. Dar încet, încet piesele de puzzle s-au completat și înțelesurile au venit pe diferite căi.

Dacă stau să mă gândesc lucrul cel mai important pe care l-am primit până acum, din procesul meu terapeutic de dezvoltare este Reconectarea cu mine și cu cei din jur…

Bibliografie
● Ginger, S. (2002), Gestalt Terapia. Arta Contactului, Editura Herald, Bucureşti
● Joyce, P. & Sills, C. (2010), Psihoterapie & Consiliere Gestalt, Editura Herald, București
● Moreau, A. (2005), Viața mea aici și acum. Gestalt-terapia, drumul vieții, Editura Trei, București
● Perls, F., Hefferline, R., & Goodman, P. (1951), Gestalt Therapy: Excitement and growth in the human personality. New York, NY: Julian
● Perls, F. (1969). Gestalt Therapy Verbatim. Mohab: Real People Press
● Yontef, G. (1993), Awareness, Dialogue, and Process, Highland, NY: Gestalt Journal Press

LEAVE A RESPONSE

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.